E o vreme plangacioasa tare... si rece, cu vant. Imi aduc aminte de cantecul cu parfum de expirat... "ploaia ploua-n casa... ploua, ma apasa..." Nu-mi mai aduc aminte versurile, a trecut atat de mult timp... A trecut o data cu mine, undeva, altundeva. Dar nu e "decat in picurii de apa care cad"...
Ploaia m-a "melancolizat" intotdeauna, dar nu intr-un sens neplacut. Melancolia are farmecul ei, desigur. Cand nu se afla prea aproape de depresie... si nu se mai afla de mult. Nu mai e la moda depresia, pentru ca are caracter de "specialitate". Nu poti manca mereu desert, fara ca desertul sa nu devina fel principal... si sa nu mai fie desert. Asa ca nu ne mai frecventam, pentru ca nu mai are farmec. Asta e :))
Glumesc. Zile aniversare + ploaie= intotdeauna ceva visare. Asa, degeaba. Pentru ca nu e nimic. Nu astept nimic... nu ma gandesc la ceva special... Viata se poate spune ca este intr-o curgere linistita, spre undeva unde voi ajunge.
Sms: "...Sfanta, nesfanta, abia te asteptam inapoi sa te sarbatorim cum se cuvine!..."
Sweet.......
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu