Diverse

Bine spus: niciodata sa nu spui niciodata. Hm! Si totusi, nu prea cred ca am facut greseala asta in ultimul timp, doar ca la un moment dat imi spuneam ca nu sunt sigura ca se poate mai rau. Ba se poate! Cine zice ca nu? :))

Dar nu stiu prea bine cum sa vad toate astea. Nu sunt deprimata... sunt cam asa, on the edge... cu rabdarea pe undeva la limita, dar probabil ca inca se poate :D.

Am sarbatorit cum am putut mai bine Pastele, relativ traditional, dar fireste ca simti cand ceva lipseste... A fost si iarba verde, a fost un oarece gratar... prajituri, oua rosii, salata. Mai putin comunicarea obisnuita, telefoanele familiei... Dar nu stiu cat asta era in neregula. In fine, ne-am straduit. Am facut si efortul sa "melt in", daca pot spune asa, insemnand partide de jucat carti noaptea...

De ce ma plang? Pai nici macar nu ma plang, cu toate ca starea asta de acceptare a tot ceea ce se intampla cateodata ma calca si pe mine pe nervi. Nu-mi place starea de resemnare si probabil ca nici nu e vorba despre asta. Poate ca nu am nici incredere ca reusesc sa accept lucrurile asa cum sunt, fara sa cad intr-un soi de apatie, care nu ma caracterizeaza. Mi-e teama ca intr-un fel "a nu astepta nimic" s-a tranformat in "asteapta-te la ce e mai rau".

Poate ca uneori contextul da o greutate neobisnuita anumitor lucruri. Ca jocul acela cu monedele puse intr-un pahar cu apa. Cu ce difera ultima moneda? Fara context, n-are sens. Contextul se adauga uneori intr-un fel ciudat, uneori fara sa fii constient... Pana cand constati ca nu mai poti. Nu stiu, asa cred ca se intampla... Sunt probleme cu cursurile si creditele... cu dizertatia... cu cazarea... sunt inundatii... andi e bolnav... te intristezi dintr-un motiv sau altul, pentru ca asta e... Bine, cand rupi manivela de la volet (care e de metal :O), iti vine si sa razi. Ca e chiar culmea!

Din nou, cateva ore furate de somn, intre 4 si 10 carti rasfoite sau citite zilnic... Mailuri profesionale, cu miza si stres la compunere... Si totusi, daca vreau sa fiu sincera (si vreau sa fiu sincera :))), nu simt ca imi e rau. Nu stiu prea bine de ce, dar nu vreau sa exagerez. Nu e chiar atat de nasol... Hm, poate ca m-am inteleptit :)). Nu stiu daca e chiar atat de grav :)), dar cred ca unele lucruri care sunt importante au ramas la fel de intense, cu aceeasi valoare... chiar cu mai multa forta. Cred ca incep sa nu mai dau foarte multa importanta problemelor, tocmai pentru ca pretuiesc ceea ce este important.

Sa vedem, sa vedem...

Romanii despre Paste

Tocmai am primit asta... Exprima cat se poate de bine atmosfera. Si nu stiu, poate ca e bine...
In original, este animat, iar gestul pe care il face e revelator... Si usor de ghicit. E de la cineva de aici, trimis catre toti romanii. Sweet, cred.

Vreau acasa de Paste :((((((

Paste

Despre cele sapte spuse ale lui Hristos pe cruce

Din scrisorile misionare ale Sfântului Nicolae Velimirovici (1880-1956)

Scrisoarea a 28-a. Despre cele şapte spuse ale lui Hristos de pe Cruce

Aţi vrut să ştiţi înţelesul celor şapte spuse pe care Domnul le-a rostit de pe cruce. Dar nu sunt limpezi?

Prima: „Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac ”. Prin aceste cuvinte, Domnul a arătat în primul rând mila Sa faţă de ucigaşi, a căror răutate nu L-a lăsat nici în chinurile de pe Cruce; iar în al doilea rând a proclamat de pe vârful stâncii Golgotei un adevăr dovedit, dar niciodată băgat la cap – şi anume: că făcătorii de rele nu ştiu niciodată ce fac. Omorându-l pe cel drept, ei se omoară în fapt pe sine, în vreme ce pe drept îl proslăvesc. Călcând legea lui Dumnezeu, ei nu văd piatra de moară ce se pogoară nevăzut asupra lor ca să îi macine. Batjocorindu-L pe Dumnezeu, ei nu văd cum îşi preschimbă propria faţă în bot de animal. îmbătaţi de rău, ei niciodată nu ştiu ce fac.

A doua: „Adevărat zic ţie: astăzi vei fi cu Mine în Rai ”. Această spusă a fost îndreptată către tâlharul care s-a pocăit pe Cruce. Foarte mângâietor cuvânt pentru păcătoşii care se pocăiesc fie şi în ultima clipă. Milostivirea lui Dumnezeu e negrăit de mare. Domnul îşi săvârşeşte misiunea şi pe Cruce. Până la ultima suflare, El mântuieşte pe cei care arată fie şi cea mai mică voinţă de a se mântui.

A treia: Femeie, iată fiul tău”. Aşa i-a zis Domnul sfintei Sale Maici, care stătea sub Crucea iubitului ei Fiu răstignit. Iar apostolului Ioan i-a zis: iată mama ta. Cuvintele acestea arată grija de fiu, pe care oricine o datorează părinţilor. Iată, Cel ce a dat porunca: „să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta” împlineşte El însuşi porunca Sa până în ultima clipă.

A patra: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit?”. Cuvintele acestea arată pe câtă neputinţă a firii omeneşti, pe atâta clarviziune – fiindcă omul este cel care pătimeşte. Aici, însă, sub suferinţa omenească se ascunde o taină. Iată, fie şi doar cuvintele acestea puteau zdrobi erezia ce avea să cutremure mai târziu Biserica şi care învăţa greşit că Dumnezeirea a pătimit pe Cruce. Însă Veşnicul Fiu al lui Dumnezeu S-a întrupat ca om tocmai pentru a putea ca om, cu trupul şi cu sufletul, în clipa rânduită să pătimească pentru om şi să moară pentru om; căci dacă în Hristos a pătimit Dumnezeirea, înseamnă că Dumnezeirea a murit în El – iar acest lucru e de neconceput. Adânciţi-vă cât mai mult în aceste mari şi înfricoşătoare cuvinte: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit?”

A cincea: "Mi-e sete". I se scursese sângele. De aici setea. Soarele care apunea îi bătea în faţă, şi una peste alta cu celelalte chinuri îl ardea cumplit. Fireşte că Îi era sete. Dar – o, Doamne! – oare chiar Ţi-e sete de apă sau eşti, cumva, însetat de dragoste? Eşti însetat ca om sau ca Dumnezeu? Sau şi una şi alta? Iată, legionarul roman Îţi dă buretele înmuiat în oţet. O singură picătură de milă pe care ai simţit-o de la oameni în trei ceasuri cât ai fost atârnat pe Cruce! Soldatul roman micşorează păcatul lui Pilat – păcatul împărăţiei romane – faţă de Tine, fie şi cu oţet. De aceea, Tu vei strica împărăţia Romei, însă în locul ei vei zidi o împărăţie nouă.

A şasea: „Părinte, în mâinile Tale îmi dau duhul”. Fiul îşi dă duhul în mâinile Tatălui Său. Ca să se ştie că de la Tatăl a venit, nu cu de la Sine putere, cum îl învinuiau evreii. Cuvintele acestea au fost rostite, însă, şi ca să audă şi să priceapă budiştii, pitagoreii, ocultiştii şi toţi acei filosofi care băsmuiesc despre sălăşluirea sufletelor celor morţi în alţi oameni, sau în animale, sau în plante, sau în stele şi minerale. Lepădaţi toate aceste fantezii şi priviţi încotro se îndreaptă duhul Dreptului mort: „Părinte, în mâinile Tale îmi dau duhul”.

A şaptea: „Săvârşitu-s-a”. Aceasta nu înseamnă: „S-a săvârşit viaţa”. Nu; ci înseamnă: „S-a săvârşit misiunea răscumpărării şi mântuirii neamului omenesc”. Săvârşitu-s-a, şi s-a pecetluit cu sânge şi moarte pe pământ, lucrarea cea dumnezeiască a singurului Mesia adevărat al oamenilor. Săvârşitu-s-a chinul, dar viaţa de-abia apare. Săvârşitu-s-a tragedia, însă nu drama. Urmează ultimul, măreţul act: biruinţa asupra morţii, învierea, slava!

(din Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi, vol. I, Editura Sophia, 2002)

Ah! ma lasa...

In traducere libera, ah ma lasa nervii! Stiu ca ma plang de ceva vreme ca ajung la capatul lor, dar s-au tot intins, s-au tot intins. Ma straduiesc sa inteleg sensul, dar cateodata imi vine sa... Nu spun ce imi vine sa. Nu-mi vine sa nimic :(... Inca una, si inca una...

Azi am fost la directorul masterului, sa-i expun problema. Ca trebuie sa plec, trebuie sa rezolv mai devreme... si tot felul de "trebuie". Foarte amabil, a incercat sa ne linisteasca (am tarat una bucata colega cu mine :D), sa ne asigure ca se poate rezolva, a dat mailuri pentru a face totul posibil, ne-a chemat pe 16 mai sa ne dea documentele necesare... noi trebuie doar sa lucram pana atunci. A fost bine... prea bine. Ar fi trebuit sa-mi spun de atunci: prea bine sa fie adevarat. Dar nu sunt cinica... ma indoiesc de faptul ca voi fi vreodata.

Buuun. Mai ramanea sa aranjam cu responsabilii Erasmus de la noi modul in care va arata foaia matricola. Puteam s-o fac mai tarziu, dar nu stiu de ce am zis ca e mai bine sa intreb acum. Si... surpriza!!!!!!!!!!! In Romania nu se face asa, nu se poate asa, nu se accepta asa. Trebuie altfel, pentru ca sistemul e altul. Daca nu e asa, nu se recunoaste nimic.

So... de la capat! The hard way! Un profesor francez ma intreba daca mi se pare normal ca sistemul francez sa se schimbe doar pentru ca niste romani idioti nu accepta diferenta. Nici, nici... sincera sa fiu. Exagereaza cu totii si cred ca acordurile nu sunt facute asa cum trebuie. Daca accepti sa recunosti studiile din alta tara, e firesc sa accepti si modul in care acestea difera... nu doar sa spui...

Nu stiu... Sunt obosita...

Gandeste pozitiv... gandeste pozitiv... gandeste pozitiv...

Si un pic de poezie...

Nichita Stănescu - Fel de sfârşit

Adevarata mâna n-o întind.
Nu ating cu ea decât cuvintele.
Altfel copacul atins,
de mirare s-ar trage în sine însuşi,
cum se trage în sine însuşi cornul de melc
şi ar deveni un punct.
Nu ating scaunul.
S-ar trage în sine însuşi
şi ar deveni un punct.
Nici prietenii nu mi-i ating.
Nici soarele, nici stelele, nici luna.
Nu ating nimic.
Deşi urăsc punctul, Doamne,
locuiesc într-un punct.

Putina dreptate :))

Why men die first?
This is a question that has gone unanswered for centuries......but, now we know.

If you put a woman on a pedestal and try to protect her from the rat race...you're a male chauvinist.
If you stay home and do the housework...you're a pansy.
If you work too hard...there's never any time for her.
If you don't work enough...you're a good-for-nothing bum.
If she has a boring repetitive job with low pay...this is exploitation.
If you have a boring repetitive job with low pay...you should get off your lazy behind and find something better.
If you get a promotion ahead of her...that is favoritism.
If she gets a job ahead of you...it's equal opportunity.
If you mention how nice she looks...it's sexual harassment.
If you keep quiet...it's male indifference.
If you cry...you're a wimp.
If you don't...you're an insensitive bastard.
If you make a decision without consulting her...you're a chauvinist.
If she makes a decision without consulting you...she's a liberated woman.
If you ask her to do something she doesn't enjoy...that's domination.
If SHE asks you...it's a favor.
If you appreciate the female form and frilly underwear...you're a pervert.
If you don't...you're gay.
If you like a woman to shave her legs and keep in shape...you're sexist.
If you don't...you're unromantic.
If you try to keep yourself in shape...you're vain.
If you don't...you're a slob.
If you buy her flowers...you're after something.
If you don't...you're not thoughtful.
If you're proud of your achievements...you're full of yourself.
If you don't...you're not ambitious.
If she has a headache...she's tired.
If you have a headache...you don't love her anymore.

Men die first because they want to.

Rata pariziana

Pentru posteritate, poza cu rata. Ea statea cat de poate de linistita pe pajistea din fata "turnei". Deci, rata pariziana :))

Paris

Santaj :))

Pentru sufletele sensibile, indragostite sau amuzate de motanul ulterior... un ingrozitor stantajist :)). Sper sa va placa si el ;)

"One year in the merde"

Cu scuzele de rigoare pentru dragii mei francezi (se stiu ei, cei doi :D), titlul se refera la o carte recent publicata de un american. Dansul a incercat sportul periculos de a supravietui un an in Paris... unde sper eu sa mergem peste doua zile... Lectura aceasta li-a fost recomandata de cineva la curent cu ultimele informatii si dezvoltari in zona.

Chiar daca regret nespus :)), nu pot spune ca nu inteleg acest punct de vedere.

Facand un inventar (lasand la o parte celelalte probleme de inceput, cu greselile lor care m-au costat o gramada de bani... aici fiind vorba de supravietuire, nu de lux), ultimele dezvoltari sunt urmatoarele. In primul rand, greva de o luna a determinat prelungirea perioadei de examene sau amanarea examenelor pentru sesiunea de toamna. Asta e foarte complicat... pentru ca inseamna fie imposibilitatea de a da examenele acum, de unde rezulta returnarea intregii burse (o mie si ceva de euro), fie platirea achizitionarea unei perioade in plus... cu transport (135 euro... ca biletul meu nu se poate schimba... Simona a cumparat o asigurare de 3 euro si o poate face... nush daca mai e posibil si pentru mine :D), a unei oarece perioade in camin (sub 15 zile- 86 euro, peste, 173 :O)... nici nu mai pun in calcul mancarea, pentru ca... de aia :P

In plus, nici macar nu avem toate cursurile alese, pentru ca numarul de credite nu este suficient... iar cursurile pe care le-am ales nu stim daca se mai tin, daca au examen acum sau in toamna. Profesorii nu raspund la mail, nu pot fi gasiti... iar in tara situatia e aceeasi: ati semnat pentru o suma, nu e vina noastra ca nu e de ajuns... stiati ca trebuie sa contribuiti si voi :))

Ma innebuneste necesitatea asta de a face calcule pana la ultima centima... mai ales ca stiu ca am niste bani blocati pe card, ca asigurare la camin... Poate ca la un moment dat voi fi "bogata" :)) dar nu acum. Dar daca ma "imbogatesc" la spartul targului, promit ca-i cheltui pe toti intr-o zi :)). Iau cate ceva frumos pentru fiecare suflet frumos. Din fericire pentru mine, stiu destule ;)

Asta e... you win some, you lose some...

Dar sper ca va fi bine... Sunt total pe langa? :))

:)

Prietenilor mei ***

Sa invatam... cu Jorge Luis Borges

"Dupa un anumit timp, omul invata sa perceapa diferenta subtila intre a sustine o mana si a inlantui un suflet si invata ca amorul nu inseamna a te culca cu cineva si ca a avea pe cineva alaturi nu e sinonim cu starea de siguranta, si asa, omul incepe sa invete ... ca saruturile nu sunt contracte si cadourile nu sunt promisiuni, si asa omul incepe sa-si accepte caderile cu capul sus si ochii larg deschisi, si invata sa-si construiasca toate drumurile bazate in astazi si acum, pentru ca terenul lui "maine" este prea nesigur pentru a face planuri ... si viitorul are mai mereu o multime de variante care se opresc insa la jumatatea drumului.

Si dupa un timp, omul invata ca daca e prea mult, pana si caldura cea datatoare de viata a soarelui, arde si calcineaza. Asa ca incepe sa-si planteze propria gradina si-si impodobeste propriul suflet, in loc sa mai astepte ca altcineva sa-i aduca flori, si invata ca intr-adevar poate suporta, ca intr-adevar are forta, ca intr-adevar e valoros, si omul invata si invata ... si cu fiecare zi invata. Cu timpul inveti ca a sta alaturi de cineva pentru ca iti ofera un viitor bun, inseamna ca mai devreme sau mai tarziu vei vrea sa te intorci la trecut. Cu timpul intelegi ca doar cel care e capabil sa te iubeasca cu defectele tale, fara a pretinde sa te schimbe, iti poate aduce toata fericirea pe care ti-o doresti. Iti dai seama cu timpul ca daca esti alaturi de aceasta persoana doar pentru a-ti intovarasi singuratatea, in mod inexorabil vei ajunge sa nu mai vrei sa o vezi. Ajungi cu timpul sa intelegi ca adevaratii prieteni sunt numarati, si ca, acel care nu lupta pentru ei, mai devreme sau mai tarziu se va vedea inconjurat doar de false prietenii. Cu timpul inveti ca vorbele spuse intr-un moment de manie, pot continua tot restul vietii sa faca rau celui ranit. Cu timpul inveti ca a scuza e ceva ce poate face oricine, dar ca a ierta, asta doar sufletele cu adevarat mari o pot face. Cu timpul intelegi ca daca ai ranit grav un prieten, e foarte probabil ca niciodata prietenia lui nu va mai fi la aceeasi intensitate. Cu timpul iti dai seama ca, desi poti fi fericit cu prietenii tai, intr-o buna zi vei plange dupa cei pe care i-ai lasat sa plece. Cu timpul iti dai seama ca fiecare experienta traita alaturi de fiecare fiinta, nu se va mai repeta niciodata. Cu timpul iti dai seama ca cel care umileste sau dispretuieste o fiinta umana, mai devreme sau mai tarziu va suferi aceleasi umilinte si dispret, dar multiplicate, ridicate la patrat. Cu timpul inveti ca grabind sau fortand lucrurile sa se petreaca, asta va determina ca in final, ele nu vor mai fi asa cum sperai. Cu timpul iti dai seama ca in realitate, cel mai bine nu era viitorul, ci momentul pe care-l traiai exact in acel moment. Cu timpul vei vedea ca desi te simti fericit cu cei care-ti sunt imprejur, iti vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu tine si acum s-au dus si nu mai sunt... Cu timpul vei invata ca incercand sa ierti sau sa ceri iertare, sa spui ca iubesti, sa spui ca ti-e dor, sa spui ca ai nevoie, sa spui ca vrei sa fii prieten, dinaintea unui mormant, nu mai are nici un sens. Dar din pacate, se invata doar cu timpul..."

Jorge Luis Borges

Si totusi... ce ne face nefericiti?

Acum cateva zile, cineva mi-a zis: "Datorita tie, imi doresc sa ma intorc din nou printre oameni"... Nu ma asteptam la o astfel de afirmatie, nu in aceste conditii, nu de la cineva construit asa, nu dupa atat de putin timp, nu... nu. Clar nu. Altadata, o astfel de afirmatie m-ar fi facut sa ma simt bine... mandra, sau mai stiu eu cum... speriata, de asemenea. :)) Si totusi, cate invatam...

De ce vorbesc despre asta? Nu pentru a demonstra ceva, ci pentru a nu uita, din nou, ca, fara sa vrem, fara sa stim, schimbam viata celor din jur. Si, in acest caz, ce este si ce nu este libertate? Din fericire, acum a fost o situatie pozitiva, daca as putea spune asa. Putea sa fie mai rau... sau rau. Bine, nu cred ca poti influenta pe cineva fara sa vrei, atat de covarsitor. Mult mai probabil, a fost o evolutie naturala. Eu... un instrument, o conditie de realizare... Atata tot. Nu inceteaza totusi sa fie un pic infricosator, doar cu acea cantitate de teama care te tine in viata ;).

Nu imi este teama din alte puncte de vedere, iar in aceasta situatie stiu foarte bine ce vorbesc. Totusi, nu pot sa nu vad ispita: o foaie perfect alba. Un inceput cu totul nou, din mai multe puncte de vedere, fara trecut cu greseli sau nesiguranta, cu imaginea a ceea ce sunt acum... presupunand ca obisnuinta ne joaca atatea feste. Cred ca oamenii care ne cunosc de mai mult timp, ne vad mai putin ca "persoane intr-o continua schimbare". Numai ca... nu sunt atat de oarba incat sa prefer foile albe, pe care scrii caligrafic, poate doar ceea ce vrei, celor scrise cu trecerea timpului, pe care ma trudesc cu o guma sa sterg, sa adaug stramb pe margini, sa recitesc cu atentie... Au si foile albe farmecul lor, desigur... dar valoarea lor creste o data cu procesul de scriere. Fascinatia noului trebuie sa fie mereu echilibrata cu pretuirea si cultivarea a ceea ce a fost si este...
Intr-adevar, suntem produsul istorie noastre personale. Alegerile ne definesc... la fel de bine si alegerile pe care nu mai trebuie sa le facem... de care suntem scutiti, din mila... sau pentru ca undeva se stie ce anume putem si nu putem face. Mila divina, fara indoiala. Pentru ca nu stiu ce altceva te-ar putea smulge dintr-o situatie fara iesire. Ce altceva te-ar putea tari, "kicking and screaming" departe de "locul care nu te mai incape", surd la ceea ce strigi ca este durerea ta. Doar pentru ca sa constati, mult mai tarziu, ca ti s-a facut un mare bine, ca palma pe care te revoltai ca ai primit-o nu era decat o atingere blanda, pentru a-ti pune sub picioare un alt drum...
M-am intrebat mereu care este sensul, care este motivul, de ce nu inteleg... Dar pana la urma, nu asta conteaza. Nu intelegerea rationala, ci acceptarea cu inima deschisa a ceea ce este "facut sa fie".
Lucrurile sunt asa cum sunt. Schimbam doar ceea ce trebuie schimbat dupa legea aproape necrutatoare a evolutiei. Inside us, around us... Dar eu cred ca dorinta de a schimba ceea ce iubesti... mai precis pe cei pe care ii iubesti, e un minus, nu un plus de dragoste. Pentru ca nu poti spune ca iubesti pe cineva daca vrei sa-l schimbi... in felul lui, este perfect. Da, e un nonsens... poate un paradox... Dar va urma. Soon, cred