Ah! ma lasa...

In traducere libera, ah ma lasa nervii! Stiu ca ma plang de ceva vreme ca ajung la capatul lor, dar s-au tot intins, s-au tot intins. Ma straduiesc sa inteleg sensul, dar cateodata imi vine sa... Nu spun ce imi vine sa. Nu-mi vine sa nimic :(... Inca una, si inca una...

Azi am fost la directorul masterului, sa-i expun problema. Ca trebuie sa plec, trebuie sa rezolv mai devreme... si tot felul de "trebuie". Foarte amabil, a incercat sa ne linisteasca (am tarat una bucata colega cu mine :D), sa ne asigure ca se poate rezolva, a dat mailuri pentru a face totul posibil, ne-a chemat pe 16 mai sa ne dea documentele necesare... noi trebuie doar sa lucram pana atunci. A fost bine... prea bine. Ar fi trebuit sa-mi spun de atunci: prea bine sa fie adevarat. Dar nu sunt cinica... ma indoiesc de faptul ca voi fi vreodata.

Buuun. Mai ramanea sa aranjam cu responsabilii Erasmus de la noi modul in care va arata foaia matricola. Puteam s-o fac mai tarziu, dar nu stiu de ce am zis ca e mai bine sa intreb acum. Si... surpriza!!!!!!!!!!! In Romania nu se face asa, nu se poate asa, nu se accepta asa. Trebuie altfel, pentru ca sistemul e altul. Daca nu e asa, nu se recunoaste nimic.

So... de la capat! The hard way! Un profesor francez ma intreba daca mi se pare normal ca sistemul francez sa se schimbe doar pentru ca niste romani idioti nu accepta diferenta. Nici, nici... sincera sa fiu. Exagereaza cu totii si cred ca acordurile nu sunt facute asa cum trebuie. Daca accepti sa recunosti studiile din alta tara, e firesc sa accepti si modul in care acestea difera... nu doar sa spui...

Nu stiu... Sunt obosita...

Gandeste pozitiv... gandeste pozitiv... gandeste pozitiv...