Frrrrancophonie?

Zile de francophonie cu ploaie... ceva vant, zgomote in noapte si o casa pustie. Ce ciudat...
N-am vizitat nici macar o expozitie, n-am vazut un film, un teatru... dar dupa sase luni acolo, n-as putea spune ca duc lipsa de frrrr. Si oricum, e aproape. Chiar in casa. Ce ciudat...
Noua carte e horror. Nu, asa se lauda, dar e o poveste gen Lolita, altceva decat ce traduc usually: o tanara adolescenta se indragosteste (doar in mintea ei si pe alocuri) de un barbat deloc romantic, rece si plin de probleme... in cele din urma, ca dovada a dragostei ei, ii omoara sotia si-l acuza pe el. De fapt, ea e indragostita de cea mai buna prietena :O Ciudat... sa spun acum, asa cum se asteapta sau ma astept, ca dragostea e ciudata? Mda, as putea, dar e prea evident.
Incepe scoala. Luni. Incepe probabil lucrul la dizertatie... transformarea spatiului intim in spatiu... nu, abia dupa publicare ;) O plecaciune bloggerilor de pretutindeni... celor 2000 de bloage nascute zilnic peste tot in lume... Minut de reculegere pentru cele abandonate, deh...
N-am zis nik de week-endu' trecut, cand am fost la Corbii de Piatra... Dar mi-a placut. Foarte. Extrem de... autentic ;) (pour les connaisseurs)...
Maine poate ascultam ceva muzica de asta cu duble si triple rrrr=uri, dar mai degraba o iesire cu friends. Sambata crek vine alta... alti friends, alte.... sa le spunem interese? :))
In plus, se pare ca trebuie sa pregatesc spre decembrie-ianuarie sau spre finalul lui februarie, o plimbare pe meleaguri straine. Din nou in Germania, in orasul meu favorit– Aachen. Vacanta, deh... unii sustin ca merit ;)
Cam atat, cred. Mi-ar placea sa am acces la internet de fiecare data cand am idei care merita scrise... dar nu se poate. Not yet :(( Asa ca... platitudini. Ma duc la cumparaturi, poate rezolv ceva starea asta de lipsa de chef.

Despre asteptare.. din nou

Dupa cum promiteam, incep cu un citat din Camil Petrescu:

Daca as fi legat si dus la spanzuratoare, tot nu i-as spune prietenului care m-ar opri: "Nu am timp sa stau de vorba cu tine"

A nu se interpreta altfel decat strict legat de mine. Nu... repet nu este nici o aluzie (poate ca mai scap de o bumbaceala). Cateodata mi se pare exagerat ca insist sa traiesc in prezent si cred ca lucrurile trebuie facute acum.. chiar acum, pe cat posibil. Nu cred in amanari. Amanarile sunt moartea initiativei, moartea sperantei... la baza dezamagirilor. Daca tot insist sa vorbesc oarecum in citate, as urma indemnul "Uita trecutul, traieste prezentul si nu te teme de viitor". Nu stiu de ce, dar cateodata am impresia ca timpul nu are rabdare. Ca, daca nu il folosesti la maximum, nu se reporteaza la luna urmatoare. La anul urmator...
Nereturnabil....
Timpul asteptarilor, timpul ce te mai apropie un pic si inca un pic de.... de ce? practic, de nimic.
Valoarea timpului pe care ar trebui sa-l vedem mereu cu pe un dar... unul pretios si, asa cum se intampla cu darurile, care nu ne apartine in intregime.

E interesant, dar cadourile pe care le primim pastreaza un soi de statut dual intre cel care ofera si cel care primeste. Poate ca, tocmai de aceea, este foarte dificil sa primesti cadouri. Uneori, mult mai dificil decat sa dai.

Am citit destul de mult despre libertate, sacrificiu, alegere... Dar despre asteptare? Mereu intre resemnare si curaj. Poate ca iti trebuie mai mult curaj... Exista si o arta sa astepti frumos, presupun, sa astepti asa... ca o floare.

Off records

Ca de obicei, ultimele minute de net. Pacat, asa sa tratez io bunatate de blog? Hm, uneori trebuie sa mai facem si sacrificii.
Din scrierile "intelectualului dilematic", a se reflecta la reflectiile despre Ana vietii noastre... o poveste despre sacrificii. Uneori mi se pare ca e totusi in neregula sa sacrifici ce iubesti... aproape tot ce iubesti. Sa fie sacrificiu masura dragostei? Sau dragostea masura sacrificiului? Poate ca avea dreptate cel care a scris ca dragostea este un topor pe care il folosim ca sa-i pedepsim pe cei care ne iubesc :D
Pana acolo, felicitari noului admis la stomatologie.
Declarat eroul national, dupa promisiune.

Viata e frumoasa!
(de fapt, titlul vorbea despre niste informatii primite de la cineva referitoare la ce mi-ar trebui ca sa fiu perfecta... pentru ei. Dar mai bine nu ma deprim si ma bucur de... nush de ce, dar trebe sa fie de ceva. Macar de succesul eroului noastru)