Ca de obicei, ultimele minute de net. Pacat, asa sa tratez io bunatate de blog? Hm, uneori trebuie sa mai facem si sacrificii.
Din scrierile "intelectualului dilematic", a se reflecta la reflectiile despre Ana vietii noastre... o poveste despre sacrificii. Uneori mi se pare ca e totusi in neregula sa sacrifici ce iubesti... aproape tot ce iubesti. Sa fie sacrificiu masura dragostei? Sau dragostea masura sacrificiului? Poate ca avea dreptate cel care a scris ca dragostea este un topor pe care il folosim ca sa-i pedepsim pe cei care ne iubesc :D
Pana acolo, felicitari noului admis la stomatologie.
Declarat eroul national, dupa promisiune.
Viata e frumoasa!
(de fapt, titlul vorbea despre niste informatii primite de la cineva referitoare la ce mi-ar trebui ca sa fiu perfecta... pentru ei. Dar mai bine nu ma deprim si ma bucur de... nush de ce, dar trebe sa fie de ceva. Macar de succesul eroului noastru)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu