...si revin

N-am revenit tocmai repede, cum speram, dar nu se intampla prea multe cum sper in ultimul timp, de ce ar fi fost asta o exceptie? :)) Petrecerea... a ramas o amintire foarte placuta, cu cantec, glume, ras si uimire. Am fost incantata sa-i vad pe toti, atat de diferiti si atat de speciali in felul lor... Mai ales ca pe unii, in ciuda dorintei mele, nu i-am mai vazut de mult, mult (ei... vestite replici "cine are nevoie de flash?" si "ochiu' vanat" ... dar asta nu inseamna ca n-am verificat zilnic ce fac :P). Pe altii... m-as bucura sa-i vad oricand, oricum, la orice ora si in orice stare de spirit (inclusiv a lor, ceea ce e mare lucru :P).
Apoi sambata au fost alegerile "carcotasilor" (cum ii numesc eu, as putea spune cu afectiune, pentru ca sunt extrem de simpatici si de ... altfel... este vorba desigur despre cercetasi), iar ziua a fost inchinata lor, de la tinut pumnii de la prima ora, schimbat sms-uri cu urale si bucuria cand au castigat cei mai buni, desigur ;). Prin amabilitatea "spionului local" infiltrat in organizatie (i se potriveste foarte bine... am comentat mai bine decat ce, dar nu va zic :P) am aflat cum a decurs totul... sau aproape totul, jubiland la fazele cheie. Funny!
Acum, casa este plina :)) dar mai e intotdeauna loc. E bine asa, iar Elise este o persoana cu totul speciala, de admirat, foarte amuzanta si in acelasi timp grava si serioasa. O combinatie extrem de interesanta :)).

In alta ordine de idei, am mai rasfoit niste bloage :P si am ajuns la cateva concluzii, pe care nu le puteam tine pentru mine, de-aia, ca nu sunt inteleapta. In primul rand, posturile apar ca niste fotografii... cu atat mai interesante cu cat sunt mai fidele starii de spirit din clipa in care le scrii. Fiind atat de schimbatori, sau poate de reflexivi si mereu cautatori de sine, acel sine care sa ne reprezinte cel mai bine in ochii celor din jur, poate cel mai aproape de asa cum am dori sa fim, sau credem ca suntem... in fine... n-are sens sa divaghez, ca ma pierd in idei. Oricum, nu trebuie sa absolutizam acea stare in care era cel care a scris. Poate ca a doua zi, pentru ca a ras cine a trebuit sa rada, ca e soare sau ca telefonul a sunat, starea din seara trecuta poate parea puerila... sau neadecvata. Sau poate, cine stie... iti poate fi rusine de ce ai scris. Dar asa esti, albumul acesta de poze te reprezinta, daca esti sincer cu tine, iar incercarea cea mai mare cred ca este uneori sa nu stergi tot... sau sa te dezminti vehement. N-ai face-o decat pentru a-ti repara imaginea in ochii celui care citeste, iar de aici s-a dus sinceritatea, sau motto-ul (adoptat dintr-un citat al "mentorului spiritual" in materie de blog :D) sub care eu, cel putin scriu "da' sa scrii despre tine... altfel n-are rost"...

A cîta oarã zorii mã prind fãrã de somn ?
Dã iarna buzna, anul îsî lapãdã coroana,
Eu în surghiun, departe...

Si despre mine, mai bine spus despre prietenii mei :). Am mai vorbit despre ceea ce simt fata de plecare si ei, dar cred ca mai poate fi detaliat, cu toate ca sunt, hai sa nu zic "acuzata", ca ar suna prea tragic ;) dar admodestata ca ma incapatanez sa ma simt "seule au monde" (sic!). Intr-un fel, nevoia sa fiu cu ei se bate cap in cap cu tendintele contradictorii de a reactiona la apropiata plecare. Pe de o parte, mi-ar placea sa-i vad des, sa ma bucur de prezenta lor, astfel incat sa devina o parte din mine. Sa-i pot lua acolo, pentru ca sunt sigura ca nu vom comunica. Oricum, nu prea des. Nu se intampla asta acum, cand sunt atatea mijloace la dispozitie, iar timp inca mai e... E absurd sa-mi imaginez ca se va intampla acolo :)). Pe de alta parte, un tampit simt de rationalizare, sau cum spune tati, "instinct de supravietuire" ma indeamna sa ma retrag, sa ma obisnuiesc fara ei, pentru ca asta e, oricum nu vor fi acolo... dupa cum spuneam deja. Tampit pentru ca, daca fac asa, ma voi certa ulterior c-am fost orgolioasa si mandra, ca am pierdut ocazia sa-i vad si ca-mi va fi dor... Din fericire pentru mine :P, in multe cazuri nu trebuie sa decid eu. Lucrurile se decid de la sine, iar eu ridic din umeri, pentru ca stiu....