Sarbatori?!?

Adica, deja?!?
Nu, asta este mirarea mea personala, care face parte din vesnica lupta cu timpul. Ma deranjeaza lipsa de timp pentru ca sunt cam anacronica, tin la petrecerea "timpului de calitate" :)) , la a fi punctuala si la a privi timpul de care dispui ca un cadou, primit cu dragoste de la cineva, pe care esti dator sa-l daruiesti apoi, la randul tau.
Anacronica sau nu, rezultatul este acelasi, iar blogul meu sufera... sa zicem de dragul retoricii, cumplit. Din alt punct de vedere, ma indoiesc serios ca la Dijon voi avea suficient timp pentru a-l trata cu respectul cuvenit, asa ca... poate ca e mai bine...
Prea multe evenimente care sa fi meritat pagina 1 si sa nu fi fost tratate cu mare succes de altcineva (ma refer, desigur, la festivalul "Om bun"), n-au dat pe afara. Craciunul, desigur ca o "afacere de familie", asa cum e ea, galagioasa si bagacioasa, obositoare si uneori prea mult, dar aceeasi unica si ire... mediabila familie. Cum se spune, te intorci mereu la locul crimei. Fost-au si telefoane, si smssuri, felicitari mai mult sau mai putin virtuale, vorbe de duh sau rime "violentate"... si poate oameni care n-au spus nimic, doar au reactionat. Eh, sa le fie de bine! Desi continuu sa cred ca, decat asa, mai bine deloc.

Revelionul... ma hotarasem pana la urma sa-l fac singura, in casa, cu o sticla de vin si... probabil cu multe ganduri. Pentru cei dragi si foarte dragi... Poate c-ar fi fost frumos... poate ca nu... Cine stie? Eu nu cred ca voi afla, pentru ca nu se preconizeaza acest Revelion, ci altul. Printr-o intamplare nefericita, Elise a luat rujeola de la copii. Sau cel putin asa se pare. Am gasit-o in pat, bolnava si m-am straduit, impreuna cu baietii (Mircea + Razvan) sa facem ceva pentru ea, sa se simta mai bine. Maine ajunge la medic. Daca este rujeola, va avea nevoie de repaus la pat cel putin o saptamana, deci va mai fi pe aici, iar eu... in proces de dadaceala :D Oricum, am o aplecare ciudata in a rasfata oamenii, poate ca va fi tocmai bine ;)

In alta ordine de idei, am primit scrisoarea de acceptare si pe ea scrie... 30.01.2006– 30.06.2006 Hm! Parca era vorba despre 30.05.2006... Eh, asta e. Oricum, cel tarziu pe 16 trebuie sa fiu acolo, asa ca se mai adauga 2 saptamani... Extrem de aproape! Dar... voi trece elegant peste problema lui Petrisor, care este acasa, dupa... nici nu vreau sa spun cati ani. Cu lasitate, recunosc: e bine ca eu sunt aici. Nu vreau sa ma tulbure.

Am vrut initial sa vorbesc despre o alta tema. Adica sa vorbesc despre ceva :)). Am citit ceva scris de o... cunostinta draga, sa zicem (acum mi s-a parea ciudat sa spun "prietena" :D), un lucru cu care nu sunt violent de acord. Pentru o perioada, am cochetat cu ideea de a polemiza... dar apoi am inteles ca n-are rost. Si oricum, nu e vorba despre mine... ca doar n-a fost niciodata :)). In plus, stiu ca, la o adica, isi imagineaza ce parere am (s-ar putea sa fie chiar mai interesant decat ce cred eu cu adevarat :P)

Imi mai ramane sa ma intreb, retoric si poate fara legatura: oare de ce insist atat de tare sa vad oamenii fericiti?