Un an nou... un nou inceput?

Se spune ca trebuie sa incepi un an nou cu speranta unui nou inceput. Sau macar cu speranta, in general. De ce? Pentru ca "asa ar trebui sa fie". Pentru ca acei din jurul tau iti ureaza asta, chiar daca, poate, daca le-ai cere sa-ti intinda mana, ar ridica nedumeriti din umeri. Persoane care nu ti-au mai vorbit de luni intregi, se intereseaza cu dragalasenie de starea ta... La urma urmei, este si o chestiune de optiune. Poti alege sa te minti frumos si sa-ti spui "vai, ce dragut, totusi si-a amintit de mine", sa te induiosezi si sa-i intorci intreit urarile, simtindu-te prost ca n-ai facut mai mult. E spiritul sarbatorilor, e "ziua in care trebuie sa fim mai buni". Trebuie? Trebuie sa fim mai buni in fiecare zi, indiferent de ce credem. O zi aleasa intr-un calendar pentru a fi "mai bun" e o chestiune absolut falsa... Fireste, daca n-ai mai mult, te poti oricand multumi cu putin...

"Institutia blogului..." Trebuie sa scrii ceea ce simti, dar trebuie sa si simti ceea ce scrii. Daca nu e bine, nu scrii. Daca nu ai "stari demne de creatii artistice", e mai cool sa meditezi. Ca nu e bine in nici un fel, asta nu conteaza. Dar, fireste, e tot o modalitate artificiala de a comunica, dar care are nevoie de un management mai precis, ascuns sub valul sinceritatii si al ignorarii a ceea ce te poate face "sa arati prost". Numai ca uneori, daca intri cu adevarat in rol, risti sa ai surprize. Si intri in cercul vicios al justificarii, doar pentru ca-ti pasa.

Lasand cugetarile la o cafea amara, sa incerc sa ma limitez la "facts". Mai sunt 9 zile... Pasul grabit al lucrurilor e sufocant. Alegerile se fac la secunda si nu-mi permit macar sa ma gandesc la 6 luni departe. Pentru azi, am lasat deoparte lucrari, construirea site-ului si alte chestiuni administrative, pentru a iesi. Ma duc mai intai la Vali (acasa ;)), apoi mergem impreuna sa ne vedem cu restul lumii la pizza. Trebuie sa vad cum organizez restul de intalniri... Mada imi spune ca sunt nebuna, ca trebuie sa stau acasa, sa lucrez sau sa ma duc la fac... dar ce stie ea? Prefer sa stau cu ei, apoi sa nu dorm. Sunt totusi 6 luni... Apoi, am destul timp sa ma odihnesc pe drum :D sau acolo. Primele doua saptamani sunt de acomodare, asa ca se poate. Alegeri, alegeri...
Ultimele doua saptamani au fost catastrofale. Asa au fost. Nu e vina nimanui (poate e si asta o problema, ar fi mai simplu daca as putea sa dau vina pe cineva :P), dar asta n-are nici o importanta. Totul a iesit pe dos si continua s-o faca. Sunt stresata, iritata, dezamagita si suparata... dar nu e vina nimanui. E conjunctura, sunt eu... Dar... nevermind. Totul trece.............