Bonjour, mes amis!
Nu, zic mai bine "les amis".... you never know :)
N-am povestit despre copacul de la fereastra camerei mele celei foarte scumpe (adica 185 euro pt 2 sapt)... dar el e simpatic si n-are nici o vina... E o specie de conifere cu ace lungi, grupate in buchete. E vesel si imi bate cateodata in geam. Dar nu e violent... e bland...
De fiecare data cand ridic jaluzelele, ma inveselesc. Uit cat e de aproape si ma sperii un pic.
Azi, cand am ridicat incredibil de grelele si ciudatele jaluzele, copacul era alb... N-am vazut intai solul, pentru ca stau la etaj (langa un negru :(( care tranteste tot timpul usa), dar apoi... tot Dijonul sub ninsoare :)
Alba, multa, pufoasa... Mi-era dor de zapada. Mihaela, de langa mine (studenta au titre individuel... adica bani din propriul buzunar... pentru un an intreg) comenteaza. Ei nu-i place zapada, dar mie imi place. Cum as putea altfel? Doar sunt nascuta iarna, in toiul zapezii, dupa cum povesteste mami :D... Cei nascuti vara, au voie sa n-o iubeasca. Dar eu...
Asa ca am luat voiniceste rucsacul, bocancii si geaca (impermeabila, din fericire... trebe sa multumesc si eu cuiva pt asta... vrea cineva sa-i multumesc?) si prin nameti, spre facultate. Cu fulgi pe gene, pe nas... Niste fulgi grei, mari, care se lipesc. Dragut...
Una peste alta; nu e clar cum stau cursurile. Dar ce mai conteaza? Totul va fi bine. N'est-ce pas?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
Cred ca se cheama pin?
Si daca n-ai cui multumi, ma ofer voluntar. Pentru ca e vorba de geaca deci n-ai cum sa-mi multumesti mie. :))
Sunt p-acilea, chiar daca nu ne nimerim simultan si free pe net.
Da, trebe sa fie pin :D. Multumirile erau pentru ansamblu (rucsac, bocanci, geaca...) asa ca: merçi frumos ;). Altcineva? Hai, ca s-a spart gheata :)
Eu, la fel. Adica sunt p-acilea...
Trimiteți un comentariu