Prea multe!

Pentru ca au fost prea multe de facut si, desigur, prea multe de spus, reactia a fost pur si simplu sa tac. Hm, constat acum k am o obsesie cu pur si simplu. Oare care sa fie motivul? De ce pur, hm, poate intelegeam, dar de ce si simplu? :)) Se vede k n-am mai scris de ceva timp.
Pai s-au intamplat multe interesante. A fost in primul rand povestea "spumoasa" de la Universitate, care a iesit un pic altfel decat era planificata, dar a fost chiar funny. Mai ales partea in care capul declarat al rautatilor :D, se stie crek cine :)), a inceput sa scoata munitia. O faza memorabila, pacat k n-am facut o poza, merita posteritatea sa se veseleasca si ea. Restul de faze funny nu sunt doar proprietatea mea si a simturilor mele, asa k voi fi discreta si le voi trece sub tacere, dupa ce mai rad un pic, pentru amuzament egoist da' dezinteresat, propriu si personal.
Dupa ceva peripetii obisnuite pentru mine cand ma bazez pe ceva (de exemplu, cand ma bazez k Andi imi va da bani exact in clipa in care termin io cartea si am nevoie disperata !!!!!!!!!!!!!!!!!!! de ei), a fost seara de Ateneu. Inceputa minunat, terminata lamentabil. Eh, da' chestiile astea ai putea sa te bazezi k se intampla, nu k n-o fac. Nu pot sa fiu prosteste happy, cand oamenii dragi de langa mine sunt departe de a fi. Nu pot si pace! Nu traiesc prin ei (ehe!!! :)), dar ma definesc prin a-mi pasa. Dak e rau, fie! Chiar dak nu ma pot convinge de acest lucru.
Ca o ironie, dupa ce toata vara mi-am dorit cu disperare sa ajung macar pentru o zi la munte, nu pot sa-mi explic de ce tocmai acum, cand experientele mele definitorii cu muntele au avut loc in urma cu 4 ani, dar asa au stat lucrurile, tocmai saptamana trecuta as fi avut ocazia macar sa vad muntii. De ce ironie? Pentru ca promisesem altcuiva ca ma voi duce in vizita in week-endul respectiv. Asa se intampla, cand te astepti mai putin :)) Dar nu sunt chiar atat de dezamagita, pentru ca am invatat ceva. Important.
Stateam in picioare, intre oameni transpirati care veneau de la munca. Ascultau manele :((((. Beau bere si fumau la nasul propriu. Chiar mi-au pus bere pe pantofi (am ajuns acasa la parintii Mirunei mirosind mai tare ca un bautor inrait... unii ar spune k merit faza asta cu berea)... era mirific, ce sa spun. Ma gandeam fara sa vreau la alte conditii de transport si alte companii. Nu faceam comparatii, pentru k nici macar nu se punea problema. Apoi am realizat brusc greseala pe care eram pe punctul de a o face: riscam sa nu ma simt deloc bine pentru ca voiam sa fiu in alta parte, iar Miruna n-avea nici o vina. Era nedrept sa fac astfel de rationamente cand alesesem sa-mi tin promisiunea. Din convingere, nu pentru k ma simteam obligata. Credeam si cred k nu trebuie sa promiti ceva dak nu esti in stare sa te tii de promisiune. M-am gandit la astea, mi-am pus castile cu muzica suparata (manelele au fost combatute cu succes cu Creed :D) si am citit "Sfaturile unui diavol batran catre unul mai tanar". Lectura excelenta, exact ceea ce-mi trebuia in acel moment. Sau poate in general :) Cand am coborat, mi-am adus aminte de ceea ce vorbeam intr-un post trecut: sfatul de a le arata oamenilor cum sunt. Fara mii de ganduri dak e bine sau nu, dak trebuie sau nu. Avem a ne inclina catre datatorul de sfat. A fost minunat! Ehe, stie k are dreptate, dar era de datoria mea sa recunosc.
Prin urmare, a fost bine acolo. Simplu... poate de aici vine pur si simplu :D
Drumul de intoarcere a fost un cosmar, acum sunt plina de vanatai de la aglomeratie. Am fost balerina o ora, adik am stat pe varfuri, agatata de-un raft. Dak am plecat cu Creed, m-am intors cu Rob Thomas... ceva mai linistit. Bucurestiul era "potopos", iar io, uda pana la piele. Din fericire, m-a sunat "umbrela", care a venit sa ma ia de la metrou. As fi preferat sa ma sune barca, dar cum ma straduiesc sa ma bucur de lucruri marunte, asa cum sunt ele, m-am multumit si cu atat.
Hm, n-as putea spune k acasa a fost minunat, pentru k n-am de ce. Dar lucrurile sunt asa cum sunt. Si ma straduiesc sa le fac mai bune. Acum vreau sa-mi vad prietenii. Mi-e tare dor de ei. De unii mai mult decat de altii :)), ceea ce e firesc. Am luat si orarul: cursuri luni, marti, joi, vineri, 16.00- 18.00. Dupa, hoinareala prin oras. Plan personal de dezvoltare :D.
Astept directii de canalizat energia, pe care nush de unde o am, da' este din plin. Gasim, gasim.

Crek e un post relativ optimist. OARE?