E ciudat ca vreau sa scriu despre nimik, cand de fapt as avea multe de spus... am descoperit multe, culmea, e vorba despre chestii pe care le cunosteam deja, dar care ma temeam c-au disparut. For good... Era trist, mult prea trist... as fi putut sa renunt...
Sa-mi zic incapatanata... sa nu-mi zic? Hm, stiu mai bine care adevarul... E bine ca e asa...
Hm, mi-as fi dorit atat de mult sa vad muntii anul asta... uite o bucatica de Ceahlau... asa, doar... imi place ca e atat de insingurata... seamana cu cineva cunoscut :).
E atat de mare zapaceala cu lucrarea si mutatul si banii.. :((
Cum e cu dezamagirile? Hm, probabil ca nu conteaza. Conteaza doar daca poti ierta si merge mai departe. Da... cred ca lucrurile sunt "atat de simple cat vrei sa fie" ...
E tarziu, nu-mi e somn si ma gandesc. Zambesc :), ascult muzica: Damien Rice ;) si nu stiu prea bine de ce sunt atat de bine dispusa. Ar trebui sa ma intorc la articolul meu si sa revin pe meleaguri "bloggiene" cand nivelul de coerenta va ajunge la limite admise... de legea bunului simt. Nu pot sa spun nimic profund... poate n-am nimic profund de spus... sau e una din zilele alea :))
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu