International party...

Sau... "Ce cauta acesti straini in Romania..." Dar fara semn de intrebare :)

Incepand cu inceputul, desi cred ca am mai amintit despre ei, am... sau mai bine zis aveam, doi colegi francezi: Geraldine (Paris), Pierre (Dijon). De ce aveam? Pentru ca, din motive personale, Gerry a decis sa se intoarca acasa. In Parisul incendiatorilor... glumesc, e funny sa ajungi sa spui ca esti mai in siguranta in Romania decat in Franta, cand esti francez. Ea ne povestea ca toata lumea era ingrozita la gandul ca va pleca in Romania, locul acela barbar si balcanic, plin de tigani si alte nebunii... (de altfel, ni-i denunta pe parintii ei, intelectuali, care nu stiau sa plaseze Romania pe harta si incurcau Bucurestiul cu Budapesta..) Si italienii povesteau ca imaginea romanilor in Italia este asemanatoare... Gerry se astepta sa gaseasca ruine... i se pare chiar modern :))
Una peste alta, aseara a fost petrecerea de adio a lui Gerry. A insistat sa venim, iar eu le-am convins pe fete ca asa trebe sa facem. Oricum, ea a fost extrem de draguta si mi-a promis ca-mi va face turul ghidat al Parisului si ca-mi va prezenta prietenii din zona. Trebuia sa ne ducem, parerea mea. Si a fost cea mai buna decizie... Pentru toata lumea, cred.
Dupa cateva peripetii funny, cautarea cladirii (super de altfel... dar si 500 euro chiria) si cineva dragalas pe scara, strigand la noi chestii reativ incomprehensibile, cateva probleme ale fetelor care se tot indoiau ca e bine sa ne ducem :))... iata-ne la etajul 5.
Si de aici... cel putin cincizeci de invitati: romani, francezi, spanioli, portughezi, belgieni, nemti, olandezi... oare am uitat pe cineva? Coctailul de limbi era de necrezut, iar la un moment dat nu mai stiam de fapt in ce limba vorbim. Oricum, conta sa inteleaga... asa vorbeam foarte vesele in engleza cu Pierre, inclusiv a doua zi la curs, spre marea surprindere a fetelor care nu stiau ce se intampla :))
Preferatii mei, italienii ;) Si ce nume: Mauro (preferatul), Vicenzo, Giovanni (ce figura!), Dario (oh, DARIO... !!!!!!!!!)
Cu totii niste draguti. Sau Loic... francez get-beget, care facea glume in romana, despre familia lui imaginara, originara de undeva din Transilvania... Mauro vorbea foarte bine romana, chiar daca nu era decat de zece zile in Romania... Cu totii se salutau in romana, isi impartaseau descoperirile in materie de limba si erau foarte incantati sa ne cunoasca. Dario ma intreba daca il stiu pe Mutu! Italienii, tot italieni!
Spre ora trei, o vecina a sunat la proprietara si i-a spus ca, daca nu incetam intr-o jumatate de ora, va da telefon la politie. Dar nu se pot impiedica sa fie atat de nesuferiti! Nu putea sa vina si sa spuna ca este deranjata de zgomot, trebuia sa dea telefon la politie? Si nu era muzica foarte tare...
Petrecerea s-a mutat in Twice, pentru ca Gerry avea avion la 6 si nu mai voia sa doarma. Acolo, ca in Twice... Cel mai impresionant moment al serii a fost cand au insistat sa dansam cu totii acelasi dans, intr-un fel de hora, ca dedicatie ultima pentru ea. Pacat ca a ales sa plece, dar fiecare face ce crede ca e mai bine pentru el. Atunci...
Una peste alta, n-am mai vazut asa ceva. N-am mai fost la asa ceva, dar mi se pare super.
A... Mauro: "ce fel de pui...? pui racit?" Nu m-am mai gandit la gripa aviara ca la cativa pui raciti :))))
Am venit acasa la 6...
Frumos! Foarte frumos! Astept sa fac rost de fotografii, daca e posibil.
Si astept s-o vad pe Geraldine in Paris ;)