Trilogie aproape fara cuvinte ... despre tine, despre mine, despre noi... despre furtuna care te ia cateodata si te duce acolo unde nu vrei sa fii... dar nu inseamna nimic.
De ce furtuna? Pentru ca uneori lucrurile sunt mai usor de inteles cand ti se impun. Am ales probabil sa folosesc aceste imagini pentru ca, de foarte multe ori cuvintele sunt prea sarace dar si, desigur ciudat, prea crude.
Mai ales cand ne folosim de ele ca de niste arme, cand lovim cu dorinta poate de a ne apara, dar cu ochii inchisi. Prea des cu ochii inchisi.
Ca lumea mea frumoasa, cu pajisti ireal de verzi si frunze galbene, parca dintr-o alta poveste, e deseori amenintata de furtuna, am stiu mereu.
Ca aleg sa nu ma gandesc, e o alegere personala care uneori imi scapa printre degete.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu