Vreme de iarna... la mine vine cu ameteli. A, nu confuzii sau alte complicatii. Plain and simple, strong dizziness... Ritm nou de miscare, carusel si alte chestii la fel de exotice. Dimineata e cel mai rau... Probabil ca nici oboseala nu e ceva foarte folositor, dar lucrurile trebe facute... Incercarea de a le lasa sa se rezolve singure nu mai e de mult o optiune...
Nici stomacul nu se lasa trecut cu vederea. De ce-ar face-o? Aici nu semanam deloc. Parca n-ar fi al meu. Tot mereu dornic sa fie in centrul atentiei. Of, of...
Ma plang cumva? A, nu. De fapt, e bine ca nu plec nicaieri foarte devreme, altfel as fi intr-adevar in incurcatura. Astept sa se termine cu variatiile... pur si simplu sa se faca frig. Cel mai mult ma deranjeaza ca nu pot face anumite lucruri. Nu le pot face singura. Ah, absurd! Imi e ingrozitor sa depind de cineva... trebe sa gasesc o solutie. Poate ca si plecatul la cursuri e bun, pentru ca altfel nu m-as mai opri. De ce, doar pentru mine? Ce sa mai spun de viata sociala, care e in moarte clinica... Cred ca o declar nula...
Culmea e ca e perioada in care imi displace cel mai mult sa stau singura... cam tot timpul. Inceput de decembrie... E firesc sa ma gandesc din nou... si din nou. Poate nu la el, ci la noi. La cum era, la ce simteam... era absurd de frumos... ireal. Nu vreau sa ma gandesc, nu vreau.... dar tot timpul sfarsesc prin a o face. Desi regretele s-au stins de mult, uneori tot imi mai vine sa-mi dau palme. Cel putin asa, preventiv. Si totusi traiesc mereu cu deciziile luate, bune sau rele. Cred ca e prea mult sa-mi cer sa nu ma gandesc... la ochii cenusii...si alunita din spranceana... zambetul... Sau mai ales la ce-mi spunea, la cum o facea, la disperarea lui... Nu m-a mintit, dar nu sunt sigura nici acum ce a fost de vina in toata povestea asta. Vechea poveste "Romeo si Julieta", ca in sindromul din psihologia sociala nu se justifica. Le puteam foarte bine impune decizia mea parintilor. Stiu asta... poate ca n-am vrut. Poate ca n-am iubit suficient. Poate ca n-am putut... sau nu pot s-o fac. Decizii, decizii...
E iarna iar... ma intreb din nou...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu