Ca sa termin descrierea zilelor trecute, nu ma pot opri la furtuna. E mai usor sa recunosti caderea dupa ce te-ai ridicat deja :))
Ma mai supar uneori pe mine pentru ca nu ma pot impiedica, chiar daca stiu anumite lucruri, sa le si simt. Nu pe loc, nu cand as vrea... dar cred ca e inutil sa ma supar prea tare. E prea mult ce-mi cer, cred. Poate ca mi-e si teama, uneori. Dar invat multe, despre mine, despre cei din jur, despre ceea ce e, fara sa mai visez absurd la ce ar trebui sa fie.
E greu sa izolezi intelegerea lucrurilor asa cum sunt de dezamagire. Tind atat de des sa se suprapuna. Dar eu refuz cu incapatanare sa fiu blazata si cinica. Asta sunt eu, acea fiinta nonsensica, refuzand sa vada egoismul ca o stare de fapt, oamenii ca fapturi care trec intamplator pe langa mine.
Cred ca voi fi aici. Mereu...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu