despre mine...?

Chiar asa... de ce nu? eu despre mine. Chiar daca asta suna ciudat.la urma urmei, ce as mai avea sa-mi spun? M-am certat in ultima vreme... sau vreodata. Eh, desigur... oamenii sunt ciudati, asa ca, de ce nu...Poate ca asa e mai simplu. In definitiv, daca vrei sa-i spui cuiva, care sa te inteleaga intr-adevar, n-ar fi mai safe sa-ti spui tie? Aaaa, bun. Pai si atunci, la ce bun limbajul interior? Ca dupa cum stii prea bine, draga mea Delia, limbajul interior ar trebui tocmai de asta sa se ocupe. Asta e munca lui. Cum sa someze? Cum necum, n-are incotro, deoarece si asa nu face treaba prea buna :))) Of, deja am inceput cu reprosurile... si nu sunt decat la inceput...
Eiiiii, sa vezi minune, poate ajung la matura intelegere de sine... yeah, right. Ca oricum n-am spus nimic :D Poate fi si asta un talent, ca sa ma laud un pic... suficient pentru a crea o stare pozitiva, necesara (eh, dar nu suficienta...) dezvaluirii... Ohoho, asta e chiar buna :)
Pai sa incepem. Ce mai dau atat tarcoale la tufis...
Cine sunt eu... :))) ei, nu, parca sunt la o emisiune ieftina. pai nush, chiar dak m-am intrebat asta de cand am instalat limbajul interior, am reusit cu eleganta sa fentez raspunsul. Dak n-as vorbi cu mine, sigur as gasi un raspuns inteligent :D dar asa, pe cine pacalesc? a, nu, si acum pot scapa ieftin: sunt EU, adik nu sunt altcineva. Right, suntem pe drumul cel bun. Nu, eu sunt ceea ce simt. Ciudat e ca n-am ales sa spun: eu sunt ceea ce gandesc. ar fi logic... dar prea multa logica strica. ah, e mult de lucru aici si e tarziu...poate ca maine voi avea mai multe de spus... sau ceva de spus :))) funny