revenind :D

Mai, mai... se pare ca aceasta chestiutza chiar ma prinde :)) 10q adriana, oriunde ai fi :)) Pornind de la intrebarea: ce as vrea sa-mi spun, am descoperit ca vreau sa spun multe... hehe, ma simt ca o liceanca, scriind in jurnal... sau ca in noptile lungi de iarna cand, in fata radiatorului plictisit de incercarea de a ma incalzi cat de cat, citeam sau scriam interminabile scrisori catre val :) ce vremuri!!!! si ce intrebari existentiale!!!!
Nici macar nu stiu de unde sa incep. A, da... era vorba despre cine sunt. Si constatam ca "sunt ceea ce simt". Mai, chiar o iubesc pe fata asta... cat e ea de ametita, contradictorie si purtandu-si inima ca pe un drapel. So, draga mea delia: revelatia de azi: chiar te iubesc!!!!!! ah, muzica asta e chiar potrivita pentru declaratia de dragoste. Ei, incepi sa bati campii si iesi din nou din program. Dar cui ii pasa?
Sa nu uit de "As vrea sa fiu copac". Daca e despre mine, pentru mine, trebuie spusa. In numarul viitor, neaparat ;).
La urma urmei, am ales candva. Cand m-am plictisit de a ezita, de gasi defecte si greseli in fiecare persoana, de a plange pentru alegeri ciudate. Cand am auzit prima oara de la cineva la care chiar tineam un lucru bizar, care mi-a dat de gandit: "tu esti aparent atat de usor de cucerit... dar imposibil de pastrat... de ce faci asta? de ce-mi faci asta?" Era doar el? Oooooo, nu :D. Ma laudam ca sunt deschisa, ca iubesc pe toata lumea, ca nu aleg decat ce e mai bine pentru mine. De ce? Pentru a nu suferi. Cata platitudine, dar cat adevar in "a iubi inseamna a suferi. Si pentru ca multi se tem se sufere, putin indraznesc sa iubeasca". Mda, cred ca ma imbata senzatia de putere cand spuneam: "nu mai merge. Asta e tot." Crud, dar adevarat. Asa ca am ales: vreau sa sufar.
Mda, sigur, de asta... a, nu, nu divaghez. Voi ajunge sa ma contrazic la fiecare propozitie, cuvant, poate si semn de punctuatie :))) Asta e buna!