Postul de ieri a fost curmat in plin avant, la noaptea doi, dar nici acum nu am prea mult timp.
Cu toate astea, ma voi stradui sa adaug daca nu tot, cel putin o oarece parte din poveste.
Asadar, de la noaptea doi.
Ninge....
Cei mai interesanti fulgi de nea ever. Imi aduceau aminte de copilarie, de clipa in care am descoperit cat este de frumos un fulg, cu razele lui perfecte si simetria de nezdruncinat... decat de caldura palmei mele. Ieseam seara si ma uitam la lumina becului, asezata pe sanie, la toti acei pe care lumina cadea corect... Minunat.
Cei din acea seara au fost cei mai mari fulgi cristalizati si tinand la propria individualitate pe care i-am vazut. Erau atat de mari, incat stratul de zapada parea colturos. Nici nu se lipeau. Iar felinarele de pe strada imi faceau placerea sa atinga cat mai multi. Stau la 5 minute de Simona, cel mult... Dar am plecat de la ea pe la doua si jumatate si am ajuns acasa pe la trei si ceva. Pur si simplu am stat sa ma uit la fulgi :)
Noaptea trei
Ninge din nou. Sunt atat de diferiti fulgii in aceasta noapte! Sunt foarte prietenosi, foarte uniti unii de altii, incat par aproape bulgari de zapada, nu fulgi. Se aud cand cad, e un zgomot infundat. In cateva minute sunt un adevarat om de zapada, pentru ca ei nu fac deosebiri si continua procesul de bonding inceput la inaltime......
Noaptea patru... urmeaza. E cea mai lunga si e alba, alba... Pentru ea, postul urmator.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu