Ieri as fi avut multe de spus, poate prea multe, cu inceputul cursurilor and all, dar n-am avut chef. Am inceput sa scriu si m-am enervat. Nu vreau sa-si piarda sensul, iar cateodata se intampla asta, fara sa vreau.
Asadar, ieri n-am avut chef sa scriu. Ieri n-am avut chef de nimic. Ma doare gatul si nu sunt foarte "in the mood", dar azi a fost o zi intr-adevar plina cu informatii pe care nu vreau sa le pierd.
Am facut vizita ghidata a orasului care, chiar daca are o vreme insuportabil de instabila, cu soare, vant, ploaie si nu mai stiu ce in nici macar doua ore, merita osteneala.
Lucruri importante si interesante: protectoarea orasului este "Fecioara Neagra", care locuieste in Notre-Dame si este o statuie extrem de veche a Fecioarei Maria, din lemn. Ei i se atribuie cateva victorii importante asupra "cotropitorilor", daca pot sa spun asa, inclusiv iesirea din cel de-al doilea razboi mondial intr-o stare buna. Dar, simbolul orasului este de fapt "la chouette", bufnita cu pricina, dupa cum se poate vedea. Ea este plasata, ca o ciudatenie, pe zidul aceleiasi Notre-Dame, si este foarte uzata, pentru ca este in acelasi timp talismanul, adica "porte-bonheur-ul" locuitorilor. Alaturarea este uluitoare intre o biserica si un astfel de simbol.
De fapt, e foarte funny sa-i vezi, pentru ca obiceiul local este sa mangaie statuia (oricum, nu mai e statuie, ca e foarte uzata si cred ca ar trebui sa precizez ca este de marimea unei palme) cu mana stanga. Pentru noroc. Nimeni nu trecea pe acolo fara sa nu faca acest gest. Dragut, n-as fi crezut ca sunt superstitiosi :)Apoi, am descoperit zidurile castrului roman... Dijon este construit in anii 300 in interiorul unui castru roman, Divio pe nume (adia acum inteleg de ce reteaua de transport in comun a orasului se numeste "Divia" :D). Zidurile castrului sunt vizibile, mai ales daca urmezi traseul celor mai importante locuri de vazut. Pentru ca au gandit o chestie care sa-i ajute pe turisti: au numerotat locurile foarte importante din zona centrala si au facut un traseu din sageti (care se poate regasi pe ghidurile turistice). Unde se gaseste monumentul, pe pavaj este pusa o placa pe care este desenata bufnita, simbolul orasului. Si in interiorul sagetilor este pusa, din doua in doua, o bufnita. Amuzant...
Datorita foarte multelor biserici, incepand din epoca medievala orasul a primit numele "ville aux
cent clochers". Mai sunt si alte biserici, cum ar fi Saint-Jean:
Partea medievala a orasului este uluitoare, cu casele cu lemn si motive sculptate, cu pavajul din pietre si toate acele detalii: undeva, cred ca pe strada de mai sus, sau pe una paralela cu ea, pe una dintre barnele de lemn transversale sunt sculpturi mici, care descriu toate meseriile existente in acea perioada. La tot pasul, daca ridici privirea, poti vedea o sculptura, un motiv pe un zid. E atat de bogat din punct de vedere vizual... un adevarat festin.
Dar... cam atat pentru moment. Refuz sa ma gandesc prea mult la anumite probleme, sper ca vor avea bunatatea sa go away sau sa se rezolve.
Se pare ca ma plang? Nu, exista lucruri frumoase, foarte frumoase dar si neajunsuri. Dar nu e asta modul in care functioneaza totul? Ramane sa rezolv ce trebuie rezolvat, sa invat sa traiesc si cu ce nu poate fi si, mai ales, sa ma bucur de ce e bine, frumos si asa mai departe...
Poate ca e mult mai simplu decat pare ;)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu