Ce poate fi constant intr-o astfel de lume, in care totul se invarteste ametitor in noi, pe langa noi, mereu si mereu?
Ramane neschimbata doar schimbarea, ca sa fie un paradox... aproape de o platitudine, dar pentru ca spune ce trebuie spus... asta e. Ca se schimba mereu cate ceva, e un lucru pe care, paradoxal, ajungem sa ne bazam. Zilele trecute, Simona sustinea ca mi s-a schimbat culoarea ochilor :)) Asta e chiar neasteptat, dar eu cred ca schimbarea era in ochii ei ;)
Si vremea se schimba, si starile de spirit, balanta influentelor si puterilor se inclina alene... Timpul, da. Timpul, spatiul, una, alta. Fiecare ne influenteaza mai mult sau mai putin vizibil. Ca inelele dintr-un copac...
Round, and round, and round...
Dar frumusetea ramane. Poate ca e in ochii mei :D, sau in sufletul meu. Lucrurile, oamenii, florile... pastreaza o frumusete mereu alta, dar neschimbata in esenta ei. Poate ca ma simt obosita... nu stiu. Maybe... maybe the change is just inside me... Nu stiu... Dar primavara asta capricioasa (anotimpul meu preferat) nu ma impiedica sa zambesc. Ploua, e frig... dar miroase a primavara, miroase a zambet si a viata. I feel like hugging everybody :))) Va simtiti imbratisati? E doar vantul? Ehe...
E un post ambiguu si poate contradictoriu... dar totul se schimba, nu?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu