"Nothing unusual, nothing strange
Close to nothing at all..."
I want a spaceship... and "something unusual, something strange... that comes from nothing at all". Zilele care se insira una dupa alta, cuminti, cu pretinsa inocenta, duc undeva. Nu pot spune ca nu, chiar nu pot.
"Ce te ingrozeste?" "Ce trebuie si ce nu stiu". Misterele zilei de maine, pentru ca la ieri nu mai trebuie sa ma gandesc. Ieri nu mai este o zi. A incetat sa fie, nu mai e decat o parte de istorie. "Poti sa renunti la istoria personala?"... Dar poate istoria personala sa renunte la mine? Accepta sa devina neant, mai putin chiar decat nimic? Istoria mea... ceea ce fac azi, sau am facut ieri, sau mi-am dorit candva. Un ieri cu Schiller( I'm dancing with my loneliness again...), pentru ca vineri am fost cu Mareike la cumparaturi. Un azi cu Damien Rice... o conversatie pe messenger, pe care puteam foarte bine sa mi-o fi imaginat. Mailuri si discutii care sa-mi aduca aminte de mine. Sunt aici, inca sunt cu mine.
The surface of the sea slowly became transparent and sparkling, until the dark stripes were almost rubbed out. Slowly the arm that held the lamp raised it higher and then higher until a broad flame became visible; an arc of fire burnt on the rim of the horizon, and all round it the sea blazed gold...
Intunericul nu cade inca, norii sunt palizi si rosietici. Din intamplare, nici urma de vant. To do... to be... Inca o zi, care merge sigur undeva. Da, draga Rainforest, poti sa ai un intreg curcubeu pentru tine, cadoul meu de azi. Unul imens :) Si da, poti sa ai verdele... my favourite. Pare logic, desi cred ca vei primi si orange, care e legat curios de tine. Lista e deschisa. Alegeti, nu va sfiiti. Orice, oricand, oricum... Pana la urma, ca o curiozitate, sunt mai mult ce dau decat ceea ce primesc.
O poveste... despre ceva, despre orice. Despre un nor sau despre biscotes. "Sper ca esti bine." Nu, sper ca esti, sau ca mai esti. De ce se pierde atat de repede simtul realitatii? N-am nevoie de informatii, nu sunt decat impulsuri electrice circuland visatoare prin creier. Ceea ce este sau nu real. Tot ce e aici, in jurul meu, pare ireal si creat special pentru o perioada de timp determinata. Sentimentul "nu dureaza decat atata vreme cat privesti cu ochii larg deschisi". Daca risc si inchid ochii, totul dispare... devine o ceata in timp ce clipesc.
"E bine-rau ca vii atat de devreme inapoi". Bine-rau? Se pare ca rau trebuie sa fie pentru mine. De ce? Nu stiu, poate pentru ca de acolo, pentru unii, aici e minunat. Dar nu e nici minunat, nu e nici groaznic. It's just a place, cu frumusetile lui ametitoare, cu defectele lui inerente... I like it, desigur. Dar nu voi plange dupa el. Exista un timp pentru toate. Sederea mea aici nu e facuta sa fie permanenta si sa cred altfel n-are nici un sens. Nici sa ma intreb daca mi-ar placea sa raman, nici sa nu... Lucrurile sunt asa cum sunt. Dar acolo... hm!
Ma intreb cum trebuie sa fie lucrurile acolo, daca mai reusesc sa regasesc ceva... un loc, o stare, niste oameni. Nu, n-am plecat pentru o eternitate, dar fiecare plecare e o mica moarte. Stiu de ce e bine, de ce e rau. Stiu de ce si pentru ce as fi ramas. Curios... Ce rost are atata "stiinta"? :D Hm, are, are... Asta este interesant. Cred eu :)
Dar mai stiu ca oamenii se schimba si ca, daca nu investesti in ceea ce tii pretios, ajungi strain, nepasator, ajungi pur si simplu sa nu mai intelegi, sa nu mai vezi. Nu e ingrozitor? Si totusi asa e... Cred in cauze mari, dar viata e facuta din atat de multe lucruri marunte, din zambete si tristeti si, mai mult decat orice, din oameni.
Something unusual, something strange
Comes from nothing at all
But I'm not a miracle
And you're not a saint
Just another soldier
On the road to nowhere...........
Close to nothing at all..."
I want a spaceship... and "something unusual, something strange... that comes from nothing at all". Zilele care se insira una dupa alta, cuminti, cu pretinsa inocenta, duc undeva. Nu pot spune ca nu, chiar nu pot.
"Ce te ingrozeste?" "Ce trebuie si ce nu stiu". Misterele zilei de maine, pentru ca la ieri nu mai trebuie sa ma gandesc. Ieri nu mai este o zi. A incetat sa fie, nu mai e decat o parte de istorie. "Poti sa renunti la istoria personala?"... Dar poate istoria personala sa renunte la mine? Accepta sa devina neant, mai putin chiar decat nimic? Istoria mea... ceea ce fac azi, sau am facut ieri, sau mi-am dorit candva. Un ieri cu Schiller( I'm dancing with my loneliness again...), pentru ca vineri am fost cu Mareike la cumparaturi. Un azi cu Damien Rice... o conversatie pe messenger, pe care puteam foarte bine sa mi-o fi imaginat. Mailuri si discutii care sa-mi aduca aminte de mine. Sunt aici, inca sunt cu mine.
The surface of the sea slowly became transparent and sparkling, until the dark stripes were almost rubbed out. Slowly the arm that held the lamp raised it higher and then higher until a broad flame became visible; an arc of fire burnt on the rim of the horizon, and all round it the sea blazed gold...
Intunericul nu cade inca, norii sunt palizi si rosietici. Din intamplare, nici urma de vant. To do... to be... Inca o zi, care merge sigur undeva. Da, draga Rainforest, poti sa ai un intreg curcubeu pentru tine, cadoul meu de azi. Unul imens :) Si da, poti sa ai verdele... my favourite. Pare logic, desi cred ca vei primi si orange, care e legat curios de tine. Lista e deschisa. Alegeti, nu va sfiiti. Orice, oricand, oricum... Pana la urma, ca o curiozitate, sunt mai mult ce dau decat ceea ce primesc.
O poveste... despre ceva, despre orice. Despre un nor sau despre biscotes. "Sper ca esti bine." Nu, sper ca esti, sau ca mai esti. De ce se pierde atat de repede simtul realitatii? N-am nevoie de informatii, nu sunt decat impulsuri electrice circuland visatoare prin creier. Ceea ce este sau nu real. Tot ce e aici, in jurul meu, pare ireal si creat special pentru o perioada de timp determinata. Sentimentul "nu dureaza decat atata vreme cat privesti cu ochii larg deschisi". Daca risc si inchid ochii, totul dispare... devine o ceata in timp ce clipesc.
"E bine-rau ca vii atat de devreme inapoi". Bine-rau? Se pare ca rau trebuie sa fie pentru mine. De ce? Nu stiu, poate pentru ca de acolo, pentru unii, aici e minunat. Dar nu e nici minunat, nu e nici groaznic. It's just a place, cu frumusetile lui ametitoare, cu defectele lui inerente... I like it, desigur. Dar nu voi plange dupa el. Exista un timp pentru toate. Sederea mea aici nu e facuta sa fie permanenta si sa cred altfel n-are nici un sens. Nici sa ma intreb daca mi-ar placea sa raman, nici sa nu... Lucrurile sunt asa cum sunt. Dar acolo... hm!
Ma intreb cum trebuie sa fie lucrurile acolo, daca mai reusesc sa regasesc ceva... un loc, o stare, niste oameni. Nu, n-am plecat pentru o eternitate, dar fiecare plecare e o mica moarte. Stiu de ce e bine, de ce e rau. Stiu de ce si pentru ce as fi ramas. Curios... Ce rost are atata "stiinta"? :D Hm, are, are... Asta este interesant. Cred eu :)
Dar mai stiu ca oamenii se schimba si ca, daca nu investesti in ceea ce tii pretios, ajungi strain, nepasator, ajungi pur si simplu sa nu mai intelegi, sa nu mai vezi. Nu e ingrozitor? Si totusi asa e... Cred in cauze mari, dar viata e facuta din atat de multe lucruri marunte, din zambete si tristeti si, mai mult decat orice, din oameni.
Something unusual, something strange
Comes from nothing at all
But I'm not a miracle
And you're not a saint
Just another soldier
On the road to nowhere...........
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu