Astazi am intalnit ceea ce se poate numi cel mai ciudat si traznit profesor. Francez, din Dijon, desigur, pentru ca nu ma indoiesc de faptul ca mai sunt inca o multime in diverse colturi si zone ale lumii. In fine, ideea este ca azi am avut un curs undeva in centru... profesorul a facut bine sa intarzie mai mult de zece minute. Eram cu totul patru studenti: trei fete si un baiat. De cum am intrat in sala, profesorul, care era mic, cu putin par, semanand, dupa caz, fie cu "bunul" nostru Baltasiu (pentru cei care il cunosc), sau cu tati, pentru altii... iar pentru ceilalti, era un barbat scund, cu un pic de burtica si chelie, cu ochelari (aici nu mai seamana cu Baltasiu, dar continua sa semene cu tati). Nimic spectaculor, poate ceva "punere in garda pentru mine". Ma intreaba: "domnisoara, eu nu cred ca ne-am vazut vreodata. Niciodata, in viata mea. Ma insel?". "Nu", raspund eu. "Sunteti venezueleanca?" insista el. "Nu, sunt romanca" (e clar ca asta sunt eu). "Ah, exclama omuletul vadit nervos. Inca o romanca!" In continuare, da replica de mai sus "J'aime pas les roumains", continuand sa povesteasca inciudat ca se duce des in Romania (are cursuri la noi la facultate), dar ca respectiva tara este "un loc pe care il detesta".
Desigur ca, pentru o oarecare perioada de timp am ramas calma, incercand sa inteleg daca vrea sa ma jigneasca sau o spune doar asa, ca un fapt oarecare. Parea sa nu aiba ceva special cu mine, desi ma tot privea incruntat. L-am privit si eu, aproape ridicand din umeri simtind ca, chiar daca situatia poate parea penibila, mie mi se parea de-a dreptul ridicola si imi venea sa rad. Cred ca eram vizibil amuzata si prea calma pentru gustul lui, dar nu avea ce spune. Il nemultumea asta, asa ca a propus sa face un travail, pentru ca este sigur ca nu stim anumite chestii. A vorbit cu ceilalti, dintre care doi (una dintre fete si baiatul) erau romani, spre marea mea surprindere, dar a preferat sa-i vorbeasca singurei frantuzoaice "adevarate" (cealalta era casatorita cu un francez). Intre timp, imi mai arunca priviri ciudate, fara sa-i fie clar ce vrea. Cred eu... Nu sunt paranoica si ma amuzam. Curios, mi s-a parut funny sa fiu primita cu atata ostiltate. Mai departe, a intrebat despre ce s-a vorbit in cursurile din semestrul precedent, numai o singura persoana stiind. A decis, dupa ce s-a mai uitat o data urat in directia mea, sa ne dea o lectie, pentru ca era sigur "ce nu stim chestii de baza", legate de cercetare, fiind studenti pe comunicare.
In cele din urma ne-a dat sa definim niste concepte legate de metodologie. Concepte de baza, trebuie sa recunosc (metodologie, concept, ipoteza, teren). Mi s-a parut extrem de amuzant, fiind concepte pe care orice student la sociologie le invata nu in primul an, ci in primul semestru. Nu stiu de ce , poate ca nu paream foarte ingrijorata de tema data, pentru ca s-a apropia de mine si, privindu-ma de foarte de sus (numai pentru ca stateam jos, altfel am fi fost la aceeasi "altitudine"), ma intreaba: "Si ce studii ati terminat?". Zambesc larg si spun: "Sociologie". In acel moment, ii pica fata. "Ah, inseamna ca stiti toate astea "par coeur" si ca puteti sa ne si corectati pe noi, cei care nu avem aceasta formatie". Recunoaste ulterior ca, desi este acum antropolog, este de formatie istoric. Se scuza fata de mine ca termenii de specialitate pe care ii imprumuta din sociologie nu sunt foarte riguros definiti si ca ii foloseste asa pentru a fi mai usor celorlalti. Apoi, desi continua cu definirea termenilor, ma mai intreaba doar o singura data, ceva de genul "Domnisoara care stie tot, ce este un concept". Nu am reactionat in nici un fel, am raspuns calma la intrebare, chiar i-am zambit.
Cred ca era foarte uluit de reactia mea. Poate sperase sa ma enervez. Nu stiu...
La plecare, a intrebat-o pe cealalta cum se spune "la revedere" in romana si mi-a spus, fara sa se uite la mine. I-am raspuns in franceza si afara mi-am scos telefonul si citeam un sms. A iesit si mi-a zis din nou la revedere, in franceza, chiar de doua ori, mi-a zambit si mi-a facut semn cu mana.
Hm, foarte ciudat! :))
Desigur ca, pentru o oarecare perioada de timp am ramas calma, incercand sa inteleg daca vrea sa ma jigneasca sau o spune doar asa, ca un fapt oarecare. Parea sa nu aiba ceva special cu mine, desi ma tot privea incruntat. L-am privit si eu, aproape ridicand din umeri simtind ca, chiar daca situatia poate parea penibila, mie mi se parea de-a dreptul ridicola si imi venea sa rad. Cred ca eram vizibil amuzata si prea calma pentru gustul lui, dar nu avea ce spune. Il nemultumea asta, asa ca a propus sa face un travail, pentru ca este sigur ca nu stim anumite chestii. A vorbit cu ceilalti, dintre care doi (una dintre fete si baiatul) erau romani, spre marea mea surprindere, dar a preferat sa-i vorbeasca singurei frantuzoaice "adevarate" (cealalta era casatorita cu un francez). Intre timp, imi mai arunca priviri ciudate, fara sa-i fie clar ce vrea. Cred eu... Nu sunt paranoica si ma amuzam. Curios, mi s-a parut funny sa fiu primita cu atata ostiltate. Mai departe, a intrebat despre ce s-a vorbit in cursurile din semestrul precedent, numai o singura persoana stiind. A decis, dupa ce s-a mai uitat o data urat in directia mea, sa ne dea o lectie, pentru ca era sigur "ce nu stim chestii de baza", legate de cercetare, fiind studenti pe comunicare.
In cele din urma ne-a dat sa definim niste concepte legate de metodologie. Concepte de baza, trebuie sa recunosc (metodologie, concept, ipoteza, teren). Mi s-a parut extrem de amuzant, fiind concepte pe care orice student la sociologie le invata nu in primul an, ci in primul semestru. Nu stiu de ce , poate ca nu paream foarte ingrijorata de tema data, pentru ca s-a apropia de mine si, privindu-ma de foarte de sus (numai pentru ca stateam jos, altfel am fi fost la aceeasi "altitudine"), ma intreaba: "Si ce studii ati terminat?". Zambesc larg si spun: "Sociologie". In acel moment, ii pica fata. "Ah, inseamna ca stiti toate astea "par coeur" si ca puteti sa ne si corectati pe noi, cei care nu avem aceasta formatie". Recunoaste ulterior ca, desi este acum antropolog, este de formatie istoric. Se scuza fata de mine ca termenii de specialitate pe care ii imprumuta din sociologie nu sunt foarte riguros definiti si ca ii foloseste asa pentru a fi mai usor celorlalti. Apoi, desi continua cu definirea termenilor, ma mai intreaba doar o singura data, ceva de genul "Domnisoara care stie tot, ce este un concept". Nu am reactionat in nici un fel, am raspuns calma la intrebare, chiar i-am zambit.
Cred ca era foarte uluit de reactia mea. Poate sperase sa ma enervez. Nu stiu...
La plecare, a intrebat-o pe cealalta cum se spune "la revedere" in romana si mi-a spus, fara sa se uite la mine. I-am raspuns in franceza si afara mi-am scos telefonul si citeam un sms. A iesit si mi-a zis din nou la revedere, in franceza, chiar de doua ori, mi-a zambit si mi-a facut semn cu mana.
Hm, foarte ciudat! :))
6 comentarii:
Nush ce a mancat, dar e clar ca nu i-a facut tocmai bine :)) Oricum, e foarte ciudat cum te simti in aceasta situatie... mda, de fapt cum m-am simtit. Hm!
Din pacate, eu cred ca este dreptul lui sa-i placa sau nu romanii, drept sa va spun, nici mie nu-mi prea plac uneori, mai ales atunci cand este vorba de infractiuni.Totusi nu toti romanii sunt asa, avem si noi oameni deosebiti si valorosi, poate ca domnul profesor ne va aprecia, atunci cand ne va cunoaste mai bine.
Este absolut natural sa confunzi "les gents roumains" (scuzati-mi spaniola, nu stiu daca asa se scrie) cu "janes romanes" - cioroimea de pe la noi care a ingrozit Europa cu "traditiile" si "civilizatia" etalate.
J’baiserai la France jusqu’à ce qu’elle m’aime!
Frumos ai spus-o Damian! pacat ca nu este un concept foarte avantajos, in special pt ca multi francezi nu merita atata iubire;) Nu au nimic mai deosebit comparativ cu noi decat un nivel mai ridicat de educatie per general. Fundurile lor nu merita pupate doar pt a primi un zambet in schimb; cine vrea sa fie apreciat sa o faca prin performanta.
Symbio, ai reactionat foarte matur, imi place. Felicitation mademoiselle
Mda.. trec si eu prin asta :)) Aiurea ce pot spune, bine ca ai ramas calma desi eu una sunt satula de rasismul acesta.
In orasul in care stau eu, pers de aici nu stiu sa faca diferenta dintre romi si romani.. Si tot zic ca romanii vin si iti spala geamurile la masini neintrebati, cum de altfel se intampla si in Romania, dar nu stiu sa zica ca defapt nu sunt romani, ci romi..
Trimiteți un comentariu