Equilibrium

Sau cum lucrurile nu sunt ceea ce par a fi :)
E uimitor cum, chiar daca vreau sa ma fac inteleasa la un moment dat, mai ales cand ma revolta faptul ca am fost inteleasa gresit, dupa toata risipa de energie si lupta, realizez ca nu asta e important... sau ca pot sa ma descurc. Ca totusi pot. Lectie de umilinta? Poate :))
De ce equilibrium? Bizar... Cu toate ca iubesc hazardul, cateodata simt nevoia de a controla ceea ce se intampla... ceea ce mi se intampla. Si cateodata ma simt responsabila daca descopar ca este ceva in neregula cu mine sau cu altcineva la care tin si nu fac nimic pentru a fi mai bine. In ce fel mai bine? Nu poti face intotdeauna sa fie mai bine, sau poate ca nu exista aceleasi definitii pentru bine. Nu e vina mea daca nu merge ceva... si atunci de ce ma simt responsabila? Una dintre cele mai dure, dar si mai adevarate replici pe care le-am primit a fost: "nu e vorba despre tine... de ce trebuie sa fie intotdeauna vorba despre tine?" Nu stiu... Poate ca m-am ocupat prea mult cu "rezolvarea problemelor" si-am trecut cu vederea ca uneori este mai important sa vrei cu adevarat sa fie mai bine, sa-ti pese si sa fii acolo atunci cand ti se cere. Ca nu poti face efectiv ceva, dar ca e important ca vrei sa te straduiesti. Nu toata lumea are nevoie de ajutor, nu toata lumea il vrea... dar e bine sa stie ca esti dispus sa-l acorzi, no matter what.
Mda... E bine asa.
Destul cu introspectiile :) ma asteapta niste oameni minunati care poate n-au nevoie de nici un ajutor. Si dupa... altii. Life is good!