just me

Dupa mult, mult timp... Da, asa e, a trecut foarte mult de cand am scris ultima oara, iar de vina nu e decat... vantul... Sa zicem asa si sa mergem mai departe.
Decizii de luat, explicatii de dat, sarit in ajutor si prabusit putin, doar putin, pentru a nu uita cum se cade... just my life. Nu, nu e chiar asa de simplu, dar ma bucur ca pot sa spun ca e bine... pardon, ca nu e rau. Cum era... Mda, cred ca e normal ca dupa o perioada foarte aglomerata, dupa mult stres si oboseala, sa te pocneasca o depresie mica. A, da, e firesc sa nu fiu foarte happy din acest motiv, dar ceva depresie nu strica. Pentru ca te ajuta sa te gandesti. La multe... Spuneam candva ca nu vreau sa ma gandesc la mine, ca nu vreau sa descopar nush ce minuni ascunse undeva :)) o gluma buna, asa cum numai eu si cu mine facem. Nu ma pot vindeca de obiceiul de a-mi ascunde cate ceva, ca sa incerc apoi sa descopar... just a joke.
Dar m-am amuzat destul si-am experimentat suficient ca sa ma si opresc la un moment dat. Daca nu mai e funny, nu mai merita. La urma urmei, poate fi o filosofie de viata la fel de buna ca oricare alta. Poate pentru ca sunt prea serioasa, gluma e pentru mine a doua natura... mai buna. O, nu... ma cunosc bine... n-am de ce sa-mi ascund nimic si nici nu mi-e teama de ceva ce pot gasi in mine...
Acum sunt ca un cer fara nori sau ca un lac adanc... prea adanc sa-l tulbure ceva... e acea stare pe care o gasesc destul de rar, in care nu ma poate supara nimic, nu ma poate atinge nimic. Cand cerul e mereu albastru si o pietricica alba ma face sa rad. Cand pot iubi pe toata lumea (ei, n-am spus ca o fac, doar ca pot :D) si cand incerc sa-i iert pe toti. Cine spune ca buna memorie e un dar? Poate fi un blestem. Dar e ok... E chiar ok. Stiu ca pot ierta, chiar daca dezamagirea e mare. N-as fi crezut... dar cu totii facem greseli. As fi contat pe asta, as fi dat... dar nu mai conteaza. Increderea mea nu e chiar atat de fragila cum ma temeam ca va fi... poate isi va reveni, candva... Oare chiar am reusit sa o pastrez cat de cat la locul ei? Daca mi se pare? Eh, shit happens :D. Vom vedea, la momentul potrivit.
Cu toate ca nu-mi pare rau cu adevarat, tot sunt un pic trista. Ar fi putut fi altfel.. Am fi putut fi altfel... Mai increzatori, mai deschisi... fara sa tragem concluzii gresite care sa ne faca rau noua si altora... Fara inversunare... Ce copilarie!
Eh, beau pentru asta! (desi n-am decat apa... eau chiorisima, cum zice frantuzu').
Dar nu ma mai duc acasa... no way!!!!!!!! Nu cred ca mai pot rezista unei a doua runde si nici nu vreau sa aflu daca am dreptare. Cred ca uneori e mai bine sa fugi :))))