Inapoi la lucru :)

Azi ma voi duce la biblioteca. Sper... ziua de ieri a fost ciudata, cred ca m-au impresionat anumite lucruri mai mult decat as fi crezut. Sau nu... Nu sunt multumita de ce-am facut, nu sunt multumita de acea stare de lucruri odioasa care m-a impiedicat sa fac mai mult...
Am intalnit un tanar intr-o situatie disperata: nu mai avea nimic, nici bani, nici acte... doar nevoia de a-si face injectia cu insulina. Nu spun ca nu m-am gandit la un moment dat, doar in trecere, la posibilitatea de a fi o incercare de a scoate bani de la cineva, dar parca nu conta. Totusi, disperarea aceea era mult prea veridica. Nu aveam nici un ban... Cum n-am avut cateva zile... Poate sunt orgolioasa si n-am cerut nimanui, dar imi parea atat de rau ca nu puteam face nimic.
M-am gandit ca suntem incredibil de rai, daca suntem in starea sa lasam un om in pericol pe drumuri... chiar daca Ambasada Moldovei este cea care a refuzat sa-l ajute in vreun fel. Dar oamenii din autobuz m-au impresionat. A fost un efort comun de a gasi o solutie. Cineva i-a dat cumparaturile pentru pranz... nu mancase de doua zile. As fi vrut sa stau cu el... daca n-ar fi fost absolut necesar sa ajung la editura, as fi facut-o. Ma intrebam la un moment dat, daca n-a fost doar un pretext, daca as fi fost intr-adevar in stare s-o fac, dar nu cred ca era doar un pretext. Am vrut sa-i spun sa stea cu mine pana iau banii, ca voi merge cu el la spital, inclusiv la spitalul studentesc, dar timpul era prea scurt, pentru el. Mai avea doar cateva ore in care trebuia sa convinga pe cineva sa-i faca injectia. Poate la spitalul de urgenta... sau oriunde. Glumea spunand ca, daca i se face rau, salvarea va fi nevoita sa-l duca la spital. Glumea, dar era disperat. M-am gandit ca poate va avea nevoie de bani sa plateasca injectia, daca accepta cineva sa i-o faca. M-am gandit prea mult, fara sa-i spun si a coborat brusc. Voia sa se intoarca si-i era rau. Si n-am putut sa mai cobor, sa-i spun... Absurd.
Nu l-am mai gasit. Sper ca a rezolvat in vreun fel...
Acasa, Jojo era disperata. In primul moment am fost revoltata ca poate cineva sa fie disperat pentru ca a gresit la un examen, cand avusesem in fata o persoana care se temea pentru viata lui, in real pericol. La urma urmei, cat de important poate fi ca ai considerat consumul de droguri forma de violenta si nu de devianta? Apoi m-am gandit ca nu e corect. Era cea mai importanta problema pentru ea si nu conta ca altii au probleme mai mari. Apoi, a descoperit ca si-a pierdut actele. Shit! N-am putut sa fac prea multe pentru ea pentru moment, oricum era nevoita sa ajunga la banca si sa declare pierderea cardului... Iar Cristinutza, asa solicitanta si "violenta" :) cum e ea, voia sa ma vada neaparat. Avea probleme... mari, dupa cum spunea. Adica ii era tare dor de mine! :)))) E tare ametita! Dar dulce foc...
Am ajuns acasa mai tarziu si am incercat s-o linistesc pe Jojo. Am reusit... am fost la plimbare, am vazut pestii si am cantat pe malul Dambovitei. Mi-a spus ca sunt nebuna :) Dragut!
O zi obositoare... mai ales ca apoi n-am fost tocmai o draguta... nu stiu ce m-a apucat. Sorry! Sunt un pic debusolata in anumite privinte, dar totul va fi bine. Oh! cineva a aruncat ceva pe geam si am sarit de pe scaun. Acum e conflict de IP. Hm, auzi...
Ar trebui sa plec la biblioteca si nu prea am chef... Ma simt obosita...
Poate pentru ca inca ma incapatanez sa-i rezist toamnei.